Corina Știrb Cooper
De îmblânzit Luna
Resulta abrumador el diálogo entre la contemplación y el despojo, entre la naturaleza y la soledad hiperconectada, que establece la poeta rumana Corina Știrb Cooper desde su luna cotidiana. Presentamos aquí una selección en rumano y español de poemas de su libro De îmblânzit Luna (Para domesticar la luna), Editorial Caiete Silvane, 2024, para el deleite de nuestros lectores.
Selección y nota: Alejandro Cortés González
ziua asta
mă dezbracă
strat după strat
de trecut
în oglindă
o pasăre cu penele smulse
este día
me desnuda
capa tras capa
del pasado
en el espejo
un pájaro con las plumas arrancadas
și acum ai destul timp
să-ți înveți singurătățile
le numeri minutele dintre două clickuri
și o ușă trântită
fericirea și nefericirea le sunt disponibile tuturor
nu costă decât câteva respirații superficiale
și vreo două bătăi neregulate de inimă
studiile au arătat că, fără îndoială,
mulți sunt chiar mai singuri
chiar mai triști decât tine
oameni murind de boli incurabile
pentru ca tu să-ți amintești că exiști
singurătatea ta e relativ decentă
te privește din frigider
se uită la tine de pe pagina de facebook
și știi că nu ești nici singură
nici tristă
ai o mie de prieteni
și o mie de minciuni
pe care să le ții minte
y ahora tienes suficiente tiempo
para aprender sobre tu soledad
cuenta los minutos entre dos clics
y un portazo
la felicidad y la infelicidad están al alcance de todos
solo cuesta unas cuantas respiraciones superficiales
y un par de latidos irregulares
los estudios han demostrado que, sin duda,
muchos están aún más solos
incluso más tristes que tú
personas que mueren de enfermedades incurables
para que tú recuerdes que existes
tu soledad es relativamente decente
te mira desde el refrigerador
te observa desde la página de facebook
y sabe que no estás ni sola
ni triste
tienes mil amigos
y mil mentiras
que recordar
Bartolomeu în februarie
în februarie
o furnică vie
se plimba pe pernă
am botezat-o Bartolomeu
ca să aibă parte de viață eternă
mi-am pus un deget în fața ei
cu unghia roz
să creadă că verdele crește încă
pe jos
să știe, poate
doar poate
că primăvara se-adună în toate
e un februarie luminat
de o veioză din piele
de șarpe adevărat
zăpada e rece încă
și cade
dincolo de zid
destul de departe
Bartolomeu e aici
mi se plimbă în palmă
înoată în râul liniei vieții
sper să n-adoarmă
Bartolomé en febrero
en febrero
una hormiga viva
se paseaba por la almohada
la bauticé Bartolomé
para que tuviera vida eterna
puse un dedo frente a ella
con mi uña rosada
para que creyera que el verde aún crece
en la tierra
para que supiera, tal vez
solo tal vez
que la primavera se junta en todas las cosas
es un febrero iluminado
por una lámpara de piel
de serpiente auténtica
la nieve aún está fría
y cae
más allá del muro
bastante lejos
Bartolomé está aquí
camina en la palma de mi mano
nada en el río de la vida
espero que no se duerma
Limerick
Am găsit o monedă pe jos
m-am aplecat și-am întors-o pe dos
am lăsat-o așa
pentru altcineva
care trece pe drum s-o găsească
Am văzut o pisică neagră cu gri
ce-a sărit în fața unui taxi
părea că-i e totuna
de-s nouă vieți sau una
de pasăre, de câine, sau de broască
Când am trecut pe drumul din dos
mi-a scăpat o bancnotă pe jos
am lăsat-o să fie
pe aleea pustie
pentru vreunul ce-are nevoie să creadă
Am ajuns acasă agale
evident, cu buzunarele goale
în afară, se pare
de trei pietre murdare
salvate din noroiul de pe stradă
Limerick
Encontré una moneda en el suelo,
me agaché y le di la vuelta,
la dejé allí, tal cual,
para que alguien más,
al pasar por el camino, la pueda encontrar.
Vi un gato negro con gris
que saltó frente a un taxi;
parecía darle igual
si tenía nueve vidas o una sola,
de pájaro, de perro o de rana.
Al pasar por el camino de atrás,
se me cayó un billete al suelo;
lo dejé allí estar,
en la callejuela desierta,
para alguien que tenga necesidad de creer.
Llegué a casa sin prisa,
por supuesto, con los bolsillos vacíos,
salvo, al parecer,
por tres piedras sucias
rescatadas del barro de la calle.
Poem de dragoste
Să te iubesc, să-ți fiu naiadă
algă, femeie, râu să-ți fiu
când pleoape grele o să-ți cadă
peste durerea de-a fi viu
Să-ți mușc urechea, să te-nsânger
apoi să suflu peste ea
precum o aripă de înger
aduce-n vise liniștea.
Și să te sorb, sărat ca marea
răsuflet, lacrimă, fluid
și să mă umplu de mirarea
din țipăt aspru și torid
Iar sufletele noastre, mâine,
aș vrea s-o rog pe mama mea
să le amestece cu pâine
-n covată când va frământa.
Te știu, erai un fir de iarbă,
o frunză gri eran și eu
cătând din tine să absoarbă
cromática lui Dumnezeu.
Poema de amor
Amarte, ser tu náyade
ser tu alga, mujer, ser tu río
cuando párpados pesados te caigan
sobre el dolor de estar vivo
Morder tu oreja, sangrar
luego soplar sobre ella
como el ala de un ángel
trae paz a los sueños.
Y sorberte, salado como el mar,
aliento, lágrima, fluido,
y llenarme del asombro
del grito áspero y tórrido
Y nuestras almas, mañana,
quisiera pedírselo a mi madre,
que las mezcle con el pan
en la artesa cuando lo amase.
Te conozco, eras una brizna de hierba,
una hoja gris y yo
buscaba en ti absorber
la cromaticidad de Dios.
Corina Știrb Cooper tuvo una carrera como periodista, a la que renunció para irse a los Estados Unidos de América (2011). Escribe poesía desde la infancia; muchas de sus obras han sido traducidas a varios idiomas extranjeros y publicadas en antologías y revistas de Rumania y de otros países.
En 2024, publicó en la Editorial Caiete Silvane el poemario De îmblânzit Luna (Para domesticar la luna), que también apareció en idioma húngaro con la traducción de Balázs F. Attila.
Desde 2020 hasta la actualidad, trabaja como redactora en la Editorial Caiete Silvane. Es miembro del Círculo Literario (Cenaclul) Silvania, Rumania.
Corina Știrb Cooper a avut o carieră de jurnalist, la care a renunțat pentru a pleca în Statele Unite ale Americii (2011). Scrie poezie încă din copilărie, multe dintre lucrările ei fiind traduse în mai multe limbi străine și publicate în antologii și reviste din România și din alte țări.
În 2024, a publicat, la Editura Caiete Silvane, volumul de poezii „De îmblânzit Luna”, care a apărut și în limba maghiară, în traducerea lui Balázs F. Attila.
Din 2020 până în prezent, lucrează ca redactor la Editura „Caiete Silvane”. Este membră a Cenaclului Silvania, România.
Publicaciones Relacionadas
